Despre mine

 

Nu am fost niciodată de acord cu această obișnuința deja închegată de a arunca în online cu descrieri personale din buletin. Pentru ca cititorul să-și formeze o idee despre ceea ce consumă are nevoie de un ambalaj descriptibil al ingredientelor pentru a decide dacă va continua să consume sau nu. Numele ofertantului nu este suficient. Este mai puțin important cine este un om. Ceea ce cântărește cu adevărat în talerul importanței sunt intențiile sincere ale omului față de aproape și valorile care îl reprezintă. De aceea, eu intenționez să mă declar un extremist al acestei cutume și să vă azvârl, în schimb, în sufletul meu pentru a putea discuta mai intim.

Precum majoritatea indigenilor al acestui cuib sferic, am lăsat viața să mă poarte în cârcă fără să o întreb nici măcar o dată încotro plănuiește să se îndrepte. Am presupus dintotdeauna că harta se află la ea și nu sunt nevoit să o șterg și eu cu privirea. Până la un punct a funcționat grozav, a părut că știe ce face și eram recunoscător pentru fiecare priveliște. A venit un moment, însă, când o paralizie vie mă acoperise. În fiecare dimineață mă trezeam cu o flacără ambițioasa care parcă mă urechea și îmi spunea că ceea ce fac nu este suficient. Seara la culcare, reapărea cu un similar stoicism și știindu-mi slăbiciunea, profita, continuând bodogăneala. O perioada de timp am fost îndeajuns de abil și am reușit să-i ignor intențiile, însă, după lungi încleștări, am fost învins. Realizând în final, că nu pot opri chemarea interioară, contrazicând-o cu numeroase invenții având la bază frica. Am decis ca fiecare intenție să o transpun în concretitudine. Acea decizie m-a ajutat să empatizez mai bine cu oamenii, să îmi dezvolt un spirit filantrop, să plantez semințele evoluției personale și să îmbrac veșmintele adevărului. Încet, încet văzând că o introspecție cât mai pregnantă aduce roade nesperate, am continuat și am realizat că necontribuind cu nimic la bunăstarea celorlalți, nu poți cunoaște sentimentul de a fi om. Așa a apărut și ideea acestui blog, cu care după numeroase tergiversări, am făcut saltul în necunoscut.

În acest moment tendințele egoiste exterioare și hedoniste nu mai sunt suficiente pentru a mă simți om. Mă simt precum un hamster care aleargă necontenit pe aparatul lui de alergat. Cred că mă deplasez când defapt stau pe loc. Societatea m-a împins sa îi urmez ordinele și simt uneori cum puțin câte puțin îmi sunt retezate aripile și vocea interioară. „Nosce te ipsum”, să vă spun drept, este pentru mine și o barcă de salvare. O variantă de a mă exterioriza într-un mod plăcut literar, pentru a nu o lua razna și a mă interna. Însa, reprezinta în primul rând un veritabil mod de a oferi, pentru că fiecare dintre noi are această capacitate. Dorința mea este să împart cu voi din bucata mea de pâine a călătoriilor mele interioare, în speranța că pot contribui la o înțelegere mai bună. Dacă tot sunt un hamster care aleargă pe loc, măcar să o fac în ritmul meu. Iar acel ritm pentru mine înseamnă altruismul și bunăstarea aproapelui.

Nu îmi doresc vizitatori cu miile, nu ma încălzesc complimentele cu silozul, nu sunt atras de ploi apreciative, invidii sau malițiozitate. Aceste aspecte le tratez cu o completă indiferență. Îmi doresc în schimb, să internalizați și să treceți prin sita conștiinței fiecare informație citită aici- sau oriunde- și să vă puneți întrebări. Întrebările vă vor duce la unele răspunsuri care se aflau la o distanță prea mică de ochi pentru a putea fi descifrate. Fac apel la fiecare dintre voi să transgresați atenția din tărâmul exterior și sa poposiți puțin și în cel interior. Veți rămâne uimiți cum înțelesurile atribuite vieții se vor realinia.


Nosce te ipsum

Anunțuri